Ei ploi de vara noi bruma timpurie

O alta zi,o alta dimineata
Vad umbre peste care se asterne ceata.. 

 Tmpul....oare il putem preţui indeajuns ?
 Stim sa ne bucuram de el...oare a fost vreodata cineva care a stiut sa-l aprecieze si daca da cine ?
 Nimeni nu tine frâiele timpului, el este infinit .Din perspectiva mea el reprezinta  un carnetel unde oamenii  in functie de armonia,bunastarea cu care si-au trait viata creeaza partituri melodioase sau d-abia perceptibile in surdina.
 El nu iarta pe nimeni si nu da termen limita,e nemuritor pentru cei care stiu sa-l evalueze corect si efemer pentru ceilalti.
 Azi o sa va vorbesc de cei care au stiut sa lase note muzicale pe partituri de memorat si sa acumuleze cu trecerea timpului intelepciune .O sa va vorbesc de vechea generatie peste care s-a asternut voalul prafuit al sutelor de zile.. bucuriile dar si de tristetiile prin care treceau ceas de ceas, facand o scurta dar interesanta comparatie cu noi, generatia de astazi.

Vreau sa simtiti acel sentiment  pe care prea multi il cauta..fericirea ce o putem aduna prin momente unice, a caror magie isi gaseste făgaş doar la timpul potrivit. Se pare ca cei batrani gaseau ceasuri bune in care petreceau clipe de neuitat la bal unde se intalneau cu fete din tot satul care erau flacara serii.Pe atunci lumea era mai fericita,mai lipsita de griji,nu existau smartphone-uri sau tablete,laptopuri sau fel si fel de tehnologii ce ne impuţinează timpul .

 Se mergea din poarta in poarta si flacaii ce placeau o fata aveau demnitatea sa o ceara de la parinti pentru a o juca "joace"(a invita la dans)  .Acum toti ne inchidem la calculator pe un Facebook plin de persoane pe dintre care cele mai multe nu le cunoastem.In cele din urma incepem sfioşi o conversatie ce se termina la fel de  repede datorita irascibilităţii,orgoliului sau altor virtuti .Ramaneam totusi inerţi iar dat fiind faptul,de ce ne mai plangem ca suntem nefericiti cand nu facem nimic sa schimbam asta ?

    O vorba din popor spune ''cu cat incercam sa traim mai simplu si in spiritul bunelor moravuri cu atat o sa avem o viata mai fericita,ei bine exact acelasi stil de viata il aplicau cei batrani,si erau/sunt fericiti!
 Pe atunci familia reprezenta ceva mai mult decat un lucru sfant,familia era un legamant de incredere,dragoste respect . Ramanem uimiti cand vedem batrani mergand agale de brat insa acestia au alte valori,apreciaza altfel un cadou sau un gest cat de mic,pentru ei pretios ..pentru noi aproape inexistent si cand exista face se fac accese.
   Acum familia este mai mult un legamant care doar la prima vedere ar lega doua suflete pereche,dealtfel divorturile cresc de pe-o zi pe alta incalcandu-se legamantul sfant,iata alta valoare esentiala care o putem deprinde din viata celor batrani,care cară in spate ani grei de invatatura sufleteasca.

Observ cu dezamagire usurinta cu care azi irosim clipe pretioase, momentele de care altfel ne putem bucura si viata care ar trebui privita ca pe  un dar.. dar poate ca noi nu meritam fericirea,poate ca nu am invatat sa o cultivam.

   Am folosit deseori verbe la timpul imperfect,astfel(cu toate ca exista un mare risc ca lectura sa devina suparatoare)  tocmai pentru ca voi sa faceti o paralela intre atunci si ce se regaseste azi,sunt convins ca nu am mentionat toate aspectele posbile .Nu stiu atat de multe precum mi-as dori din viata bunicilor,strabunicilor insa vechea generatie are o importanta critica pentru mine,reprezinta un simbol dar si un sentiment de regret.
Imi pare rau ca odata cu trecerea timpului nu am stiut sa pastram zambetele si acele lucruri de pret specifice celor in varsta.

Suflete grele ce-si intorc privirea spre amurg
Suflete tinere ce nu mai au nimic de spus 

CONVERSATION

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Se spune ca opinia ta conteaza si ca exista zana Commnent care iti asculta parerea si iti lasa un like sub perna inainte de culcare.

Back
to top