Eu si legenda Dragonilor Albi

 Actiunea noastra se petrece acum nu prea mult timp,nu  trecut nici prea multa dar as spune ca totusi nici prea putina vreme pentru ca amintirea mi-a lasat inramat un ecou dulce cu iz de legenda.
  Dar totusi a trecut ceva timp,aveam 8  ani,varsta cand ...Da! Varsta cand totul e divin si nimic nu-ti sta in cale,ca te-ai putea ore in sir fara sa te plictisesti ,si ca sentimentul pierderii unui prieten provoaca un gol.Gol ce mai tarziu avea sa-l umple domnisoarele aparent eterne,niste efemere...
     Dupa cum va spuneam,8 ani varsta perfecta pentru a da magie unei povesti,cand scanteile  unei intamplari prindeau repede nuante calde ce jucau in  licarirea ochilor mei.
  Alor mei le-au placut foarte mult distractiile si petrecerile,tata era genul de om fara stare care era tot timpul pus pe fuga,agitat si in cautare de nou,mai tarziu fara sa-i dea de cap,mama,o femeie calma de fel a trebuit sa ii accepte nebuniile.
  Totul se petrecea intr-o vara,cand impreuna cu familia am plecat din orasul natal Lyon la Montpellier capitala regiunii Languedoc-Roussillion

   
    Eram pusi pe treaba,scopul vizitei noastre era....dar hai mai bine sa va las pe voi sa ghiciti :



  Ei bine este vorba de nimeni altu' decat Cirque du Soleil,cel mai mare circ din lume ,ofera spectacole in toate colturile globului si este cunoscut de toti impatimitii distractiei,in cazul de fata tata si mama .
  Eram un copil tare nazdravan si niciodata nu m-am inteles cu sora mea mai mare,ba chiar uneori ii mai aplicam cate o corectie dupa ceafa,in sinea mea am simtit dintodeauna ca eu nu am nevoie de sora,dar mama a decis ca asa e mai bine,asa ca ciocu' mic si joc de glezne.
     Am ajuns in Montpellier noaptea,iar ziua avea sa fie spectacolul urmat de o vacanta reusita,asta credeam eu,sora mea inca mai era suparata din cauza palmei date cu o ora inainte.Bomboane sunt bomboane pana la urma ;))
 Eram emotionat,inima dadea sa cedeze,vroiam sa vad ceva spectacular,nemaipomenit,ceva ce aveam sa le povestesc colegiilor mei.  

Spectacolul n-a durat mai mult de 2 ore,si nu a fost asa cum mi-am imaginat,vroiam mai mult!
    Noaptea ofta usor cu adieri calde si plapande,cerul era de stelute intesat,atunci am decis,in timp ce mama si tata incercau sa cumpere suveniruri dintr-un magazin,sa ma sustrag usor de langa sora mea care teoretic ar fi trebuit sa ma tina din scurt si ....da!
   Mi-a atras atentia sutele de luminini si contrastele colorate ale corturilor si rulotelor care parca prindeau viata in ochii mei.
    Trebuia sa-l cunosc pe Pierre Aramis,caci asa il chema pe clovnul care mi-a incantat privirea timp de 2 ore.Am cutreierat minute in sir,eram oarecum dezamagit,ma asteptam sa-l vad ,iesind dintr-o rulota si sa faca vreun giumblusuc asa cum l-am vazut,facand si mai devreme.
    Mare mi-a fost mirarea cand in loc de un om vesel si tandru,in rulota pe care era pictat un clovn,am gasit un o trist,deprimat. Parea ca lumea pentru el nu avea nici un sens,ca,chicotul unui bebelus ii starnea doar un suras amar.
 -Ce faci aici baiete? Ma intreaba el plin de surpriza.
 -Ha Ha Ha !Tu esti colvunul ! Ha-Ha-Ha ! Si am inceput sa rad zgomotos.
M-am indreptat cu pasi domoli si calmi spre el,l-am luat in brate si l-am intrebat daca nu poate sa-mi povesteasca o intamplare hazlie.
 -Nu stiu nici una...
    -Dar cum,distrezi atata lume?! Haideeee! E imposibil sa nu stii una.
-Uite nu stiu nici una,dar ca sa te impac am sa-ti spun o legenda din aceste tinuturi,o legenda cu o printesa.
-Iti plac printesele nu ?
     -Da,sora mea se crede una.
-Hehehe! era pentru prima oara cand ii furam un zambet,trebuia sa fie bine.



    Totul se petrecea acum muuult timp,cand Dragonii Albi terorizau acest tinut,si cavaleri viteji luptau pentru onoare,cam cum lupta parlamentarii nostrii pentru bani.Legenda spune ca in vremuri stravechi era o imparateasa tare acra la suflet,decapita pe oricine care ii statea in cale si nu tinea deloc la oamenii din regatul sau.Insa din acreala sufletului sau aceasta a nascut o fetita dulce-dulce.Ea nu ii semana deloc imparatesei,avea parul auriu si pielea fina ca matasea,poate doar ochii de culoarea diamantelor negre iti dadeau impresia ca mama sa era imparateasa cea rea.Timpul trecu repede peste regat,astfel cu ocazia zilei de nastere  fetitei care implinea  numai mult nici mai putin decat 9 anisori.I
  Imparateasa s-a mai imbunat si lucrurile au inceput sa decurga mai bine pentru regat.
      In timp dragonii incepura sa dispara,de-a lungul secolelor acestia au fost persecutati de catre omeni astfel incat numarul lor ajunsese la doar 30.
   Insa fata imparatesei aparent normala detinea un secret care avea sa-i schimbe pentru todeauna destinul.Cand era mica ursitoarele i-au pus in fata o tavita din care trebuia sa aleaga multe-multe obiecte, ea a ales un colier cu cristale negre,la fel de negre ca cele 2 nopti ce staruiau in ochisorii ei.

  Acest colier avea puteri protectoare iar cel care stia sa le foloseasca putea sa protejeze pe oricine vroia.Dragonii au auzit de acest colier iar fata a fost furata intr-o seara de vara si dusa-dusaaaa pana-n adancul pesterii unde toti dragonii se ospatau cu fericire.
   Se spune ca imparateasa nu a mai vazut-o si oricat de mult a incercat nu a mai gasit-o de atunci,iar fata pazeste si acum cu puterea colierului magic pestera Dragonilor Albi.

   Aceasta este legenda colierului fermecat si a tinerei printese,acum spune-mi tinere:
-Unde sunt parintii tai ?
-Eheeeee,zic eu mandru de nastrusnicia mea.
 
 Din fundal se aude un strigat ascutit,era mama care ma jelea pesemne,intr-un final m-a gasit si dupa cateva palme aplicate, in stilul meu sorumii ,a decis sa-mi aplice si doi pupici,ca de! Era mama mea.

   Ce vremuri,ce legenda dar si ce clovn ;))

Articol inscris pentru SuperBlog 2012

CONVERSATION

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Se spune ca opinia ta conteaza si ca exista zana Commnent care iti asculta parerea si iti lasa un like sub perna inainte de culcare.

Back
to top