Gadgeturile copilariei si cele de astazi

  "Ionut suna telefonul!"
 "Dar cum? tin minte ca i-am scos antena .."
 "Ce ai facut? te omor  !"
:))
   Cuvintele mamei...astea erau ultimele cuvinte ale mamei de fiecare data cand faceam vreo nazbatie.Nu era o femeie violenta,dar atunci cand devenea aveam intodeauna un atuu :
    Eram mai rapid decat ea,si camera in care ma incoltea, de obicei ,era suficient spatiu s-o pot invarti in cerc.

Ce vremuri !

     Aveam nu mai mult de 7 anisori si eram singurul copil din clasa care avea un telefon,un Alcatel din acela model vechi One Touch Easy.Acum stiu cum se pronunta,inainte nu reuseam,mama credea ca sunt prea tacut si de cate ori avea ocazia venea la scoala si intreba :
 "Vorbeste domnule profesor?"
"Da doamna,e chiar foarte vorbaret!"
"Dar cum ? Acasa nu zice nimica" si pleca mirata si in acelasi timp intrigata.
   Da tin foarte bine minte.Alcatel One Touch Easy a fost primul meu telefon,avea suport din acela unde se incarca ,dar eu nu-l tineam niciodata acolo,eram prea preocupat sa caut jocuri insa spre surprinderea mea singurul menu la care ajungeam era cel al contactelor.
   Telefonul avea progam fix de utilizare,in fiecare sfarsit de saptamana ma suna tata,el era plecat in Israel,si auzul glasului lui ma bucura tare mult cum de altfel ma bucura si acum acele amintiri acum nostalgice.
 
Au mai trecut ceva ani de atunci pana am primit cu plata in rate de la un vecin, un telefon nokia 3310,da insasi celebru telefon care putea fi folosit ca arma alba iar in secunda urmatoare ca modalitate de comunicare
 -Claudiule vin-o pe la mine ca am scapat de mama!
Da ! si fiecare cuvintele se auzea clar si concis(date fiind circumstantele)
 Si urmatoarele mele "gadgeturi" au fost tot telefoane Nokia,caci aveau o rezistenta dovedita,le testaseram chiar eu.....din pod.

     Acum am un Samsung Galaxy S plus si nu mi-as fi imaginat vreodata ca acel telefon Nokia va reusi cumva sa se transforme intr-unul cu ecran color sau capbil sa faca poze de inalta rezolutie.Cum de altfel nu imi puteam imagina nici cum Mos Craciun intra pe cos in fiecare an.

     Cat despre aparate de fotografiat am foarte multe amintiri.Imi amintesc ca matusa mea tocmai se casatorise,iar unchiul meu mai "sic" ii cumparase un aparat de fotografiat.Nu era mare lucru si pentru mine era un adevarat Bau-Bau.Mereu mi-a displacut infatisarea mea si fugeam ca gaina de taiat cand auzeam ca se fac poze de familie.Intre timp m-ai m-am schimbat,sunt multumit cu infatisarea mea si as fi incantat sa iau parte la o sedinta de tras in poza cu un aparat foto  DSLR Nikon + lumini si reflectoare pompoase(glumesc desigur)

    Pe atunci televizoarele erau alb negru,sau asa auziseram,caci din fericire eu nu am prins zilele acelea monocrome.Am prins insa televizorul lu' tataie'.Si am sa va prezint pe scurt arsenalul cu care ma prezentam pentru a avea parte de o experienta tv cat mai "cool" ,arsenal care totusi era format din 2 piese:
   -cutie de chibrituri-aveam nevoie  de una caci butoanele minuscule ale televizorului nu mai stateau fixe si de fiecare data sareau de zici ca erau catapultate. Solutia ?
  Rupeam un bat de chibrit in doua iar un capat il ascuteam cu o lama(nu aveam voie cu asa ceva,dar cui ii pasa?) in continuare cu minutiozitatea un ceasornic strecuram capatul ascutit intre buton si spatiul liber.O minunatie,functiona perfect!

PS:aveam nevoie de un chibrit deoarece nu ma descurcam cu lama ;))

 -bat de alun(lungime recomandata 2 m) Acesta era folosit in scopuri nebanuite de tataie(il ascundeam de fiecare data cand il zaream) pentru a schimba volumul de fiecare data cand eram pe punctul de a adormi si desenele parca prea zgomotoase imi bruiau urcehile cu sunete prea inalte pentru urechea mea inca neformata.

   Cam asa erau vremurile pe atunci,nu imi imaginam ca televizorul lu' tataie avea sa devina unul slim de genul unui televizor LCD din ziua de astazi,sau ca acea nuia de alun va fi vreodata inlocuita cu o telecomanda,ce sa mai spun de ecran led si alte nebunii.

   Intodeauna imi voi aminti cu drag de acele vremuri,de toanele lu' mama si prima arma alba ce-mi cadea in maini.
 
Articol inscris pentru SuperBlog 2012



CONVERSATION

2 comentarii:

  1. Ideea nuielei de alun inlocuite cu telecomanda a fost de-a dreptul simpatica.
    Multumim si succes in competitie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Au fost vremuri frumoase,si eu iti multumesc :)

    RăspundețiȘtergere

Se spune ca opinia ta conteaza si ca exista zana Commnent care iti asculta parerea si iti lasa un like sub perna inainte de culcare.

Back
to top