Contragreutatea fericirii

Este acel moment care te urmareste seara de seara,este melancolia ce prinde radacini odata ce soarele se topeste la apus si cedeaza locul musculitele necuvantatore ,stelelor ce sunt vrajite de carisma lunii.

 Nimic...nu gasesc vinovatul.sunt trist pentru ca sunt trist. Pare ca melancolia e o parte ce regleaza conturile la final de zi. Ea imi aduce aminte ca fericirea are un pret care trebuie platit iubind-o pentru ca  balanta sa ramana echilibrata .. reprezentand contragreutatea fericirii
Nu sunt revoltat de starea asta,poate din cauza asta continui cu acest gust amar.
Melancolia ...o gheisa ce-mi ofera companie la adapostul noptii,aceasta dama care nu vrea bunuri materiale..ea vaneaza timp,timpul care imi ramane pana la rasarit,pana ce un alt soare de ceara prinde contur..

As vrea sa mai adaug ceva,sa ofer un sfat dar nici pentru mine nu gasesc leac,am devenit imun la astfel de momente,invulnerabil la toate tragediile ce asteapta la colt, nu te mai sensibilizeaza nimic.

Focul s-a stins si-am trecut prin multe incercari deja..

CONVERSATION

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Se spune ca opinia ta conteaza si ca exista zana Commnent care iti asculta parerea si iti lasa un like sub perna inainte de culcare.

Back
to top