Am vrut sa-i simt lipsa, asteptam un gol. Am vrut sa plang dupa ea, sa am regrete sau cel putin asta voiam. Am vrut sa-i scriu ceva, ceva frumos, sa memorez, sa onorez acele momente placute petrecute alaturi. Caci au fost, la fel cum au fost si eclipse care in mod natural s-au risipit si au lasat soarele sa ne veseleasca(cuvant posibil inexistent).

Am vrut si am spus tuturor motivul despartirii, poate nu trebuia. Dar a fost necesar, a fost unul dintre cei 2 pasi propusi spre depasirea momentului. 1.vorbeste cat mai multe despre asta . 2. Fi sincer in legatura cu ce-a cauzat despartirea.

Poate ar fi trebuit sa par vulnerabil.Am inteles ca trebuia sa fiu ca lipiciul pentru muste si asa am fost, am acceptat orice musculita care voia sa se lipeasca de mine in momentul ala. Erau gata de ospat si eu eram gata sa le mananc. Le-am ascultat fiecare vorbulita , soapte care imi socoteau vina.

Inca mai sunt gata pentru o deceptie sau vreun moment care sa-mi demonstreze regretul, suferinta si schimbari majore provocate de ea. Scriu despre asta, nu ma asteptam sa o fac prea curand,defineste curand Ionut !  Cert este ca singuratatea te slabeste , mai ales atunci cand doi e defapt unu' si matematica nu are sens. Cand iti dai seama ca relatia ta cu o singura necunoscuta continea doi necunoscuti. Cand imi dau seama ca te puteam cunoaste dar n-am vrut, ca ma puteam cunoaste dar inca ezit.

N-am invatat nimic, doar ce stiam si n-am vrut sa aplic. Sunt oameni care in cele din urma descopera fericirea si persoane ce au credinta ca rolul lor se rezuma la a-i ajuta pe cei din jur sa-si mentina conditia. Eu m-am incadrat in categoria a II-a.

To be continuata...

CONVERSATION

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Se spune ca opinia ta conteaza si ca exista zana Commnent care iti asculta parerea si iti lasa un like sub perna inainte de culcare.

Back
to top